Sunt dr. Damian Popescu, neurolog în Clinica Mind Reset din Cluj și în acest articol iți ofer informații clare și de interes despre EPILEPSIE.
Ce este epilepsia?
Epilepsia este o boală a sistemului nervos central în care activitatea creierului devine anormală, cauzând crize, comportament neobișnuit, senzații neobișnuite sau chiar pierderea conștienței (leșin).
Sistemul nervos este format din celule nervoase (neuroni) care sunt conectate unele cu altele prin intermediul unor prelungiri numite dendrite și axoni, realizând o rețea imensă. Legăturile dintre neuroni poartă numele de sinapse. În creierul uman exista 100 miliarde de neuroni care realizează între 100 și 1000 trilioane de sinapse. Prin neuroni se propagă mici curenți electrici dinspre dendrite spre axoni. În momentul în care un astfel de curent ajunge la o sinapsă, declanșează eliberarea unor substanțe chimice numite neurotransmițători care vor stimula neuronul următor. În permanență, neuronii produc impulsuri electrice, iar în sinapse sunt descărcați neurotransmițători. Jocul acesta dintre electric și chimic reprezintă funcționarea sistemului nervos și stă la baza tuturor senzațiilor, trăirilor și gândurilor care ne definesc ca organisme vii, conștiente și inteligente.
Uneori un grup de neuroni începe să funcționeze anormal producând impulsuri electrice mai puternice decât ar trebui. Pentru că neuronii sunt interconectați într-o rețea, fenomenul se propagă implicând porțiuni din ce în ce mai largi din creier, putând să cuprindă la un moment dat întregul creier. Procesul este autolimitant datorită epuizării rezervelor de neurotransmițători. În funcție de zona afectată, pacientul va manifesta diferite deficite neurologice:
- dacă focarul este într-o arie motorie: mișcări necontrolate ale unei părți din corp. Pacientul este conștient și descoperă cu surprindere că își mișcă necontrolat o mână, un picior sau jumătate de corp.
- dacă focarul este într-o zonă senzitivă pacientul va experimenta senzații ciudate fără legătură cu mediul exterior: furnicături, dureri, senzații de cald/rece, sunete, mirosuri neplăcute până la manifestări mai complexe gen halucinații vizuale.
- dacă focarul este într-o zona responsabilă de funcții psihice: agitație, anxietate, teamă, agresivitate, delir. O parte din afecțiunile psihice pot să aibă ca și cauză focare epileptogene în ariile asociative, cele mai cunoscute fiind epilepsiile de lob temporal.
- în cazul în care focarul epileptogen cuprinde zone întinse ale creierului, pacientul poate să experimenteze automatisme (mers, apucat diferite obiecte, utilizarea lor fără să fie deplin conștient de acest lucru) – crize parțiale complexe sau să își piardă complet conștiența – crize generalizate.
Una din întrebările pe care le primesc cel mai desc în calitate de neurolog este legată de forma de epilepsie comună celor mai multor cazuri. Cea mai cunoscută formă de epilepsie este cea generalizată tonico-clonică în care pacientul leșină, convulsionează, se cianozează, face spume la gură, are incontinență urinară.
Această împărțire pe tipuri de crize este o simplificare, clasificarea completă a epilepsiilor găsindu-se pe site-ul ILAE (International League Against Epilepsy).
Ce produce funcționarea anormală a neuronilor?
Uneori epilepsiile pot să fie consecința unor boli neurologice care produc leziuni pe creier: accidente vasculare cerebrale, hemoragii cerebrale, traumatisme cerebrale, tumori cerebrale, sechele după infecții ale creierului (encefalite, meningite, abcese cerebrale), malformații ale vaselor cerebrale. Alteori epilepsia este urmarea unor intoxicații (alcool, droguri, metale grele) sau modificarea unor constante biologice (diselectrolitemie, cetoacidoza, hipoglicemie). Aceste epilepsii poartă numele de epilepsii secundare. Întotdeauna prima manifestare a unei crize epileptice trebuie investigata pentru a putea elimina una din patologiile de mai sus.
Cea mai mare parte a epilepsiilor nu au o cauza evidențiabilă. Se presupune că există disfuncționalități în metabolismul neuronal care duc la aceste descărcări electrice, cel mai probabil din cauza unei combinații de factori genetici și factori de mediu.
Cum se pune diagnosticul de epilepsie?
Diagnosticul de epilepsie se stabilește pornind de la manifestările clinice. Orice episod cu debut brusc și cu dispariție spontană după o perioadă scurtă de timp de pierdere a conștienței, mișcări ale corpului, senzații neobișnuite, modificări ale stării psihice poartă numele de criză. Confirmarea diagnosticului se face cu ajutorul electroencefalogramei (metodă prin care se captează, înregistrează și se reprezintă grafic curenții electrici produși de creier). De regulă, diagnosticul de epilepsie nu se stabilește la prima criză. Aproximativ 5-7% din populație a trecut printr-o criză fără a o repeta. Fac aici o paranteză și amintesc că în cadrul clinicii Mind Reset pacienții beneficiază de consultații de neurologie și encefalograme în contract cu CAS.
Electroencefalografia (numita prescurtat EEG) permite decelarea unor modificări ale activității electrice cerebrale între crize. Uzual se face în stare de veghe pe o durată de 40-60 minute și include manevre care pot să potenteze apariția modificărilor activității cerebrale (stimulare luminoasă intermitentă, hiperventilație, privare de somn). În unele situații electroencefalografia de rutină poate să nu evidențieze modificări patologice. În cazul în care există suspiciuni că un pacient cu EEG normal ar putea să aibă epilepsie, se efectuează examinări EEG de lungă durată (LTM – long term electroencephalographic monitoring).
În cadrul LTM se pot efectua mai multe tipuri de investigații:
Electroencefalografia de somn
Electroencefalografia de somn: pacientul este conectat la un electroencefalograf în timpul nopții. Se efectuează în centre specializate de somn, durata de investigare 7-8 ore. Se pot monitoriza și alți parametri: saturația în oxigen, EKG, respirație, sforăit permițând corelarea crizelor de epilepsie cu alte patologii (de exemplu crize debutate pe fondul hipoxiei cerebrale produsă de apneea de somn).
Telemetria
Telemetria: pacientul primește un dispozitiv portabil care comunică prin unde radio cu o stație de monitorizare. Se efectuează în centre specializate, pacientul este liber să se deplaseze în incinta centrului. Nu poate părăsi centrul de monitorizare datorită distanței limitate de transmisie radio (câțiva zeci de metri). Durata de investigare 24-48 ore.
Monitorizarea Holter EEG
Monitorizarea Holter EEG: pacientul primește un dispozitiv portabil pe care îl poate lua acasă. Durata de investigare 24 ore, dar se poate extinde în funcție de construcția aparatului (capacitate de stocare, autonomie baterie). Este o metodă care permite monitorizarea pacientului în mediul său natural.
Cum se tratează epilepsia?
Ținând cont de faptul că epilepsia este o boală cronică, această afecțiune necesită tratament cronic. În primul rând tratamentul vizează anumite măsuri terapeutice nemedicamentoase, cum ar fi evitarea consumului de substanțe neurotoxice și neuroexcitante (alcool, droguri, cafea, băuturi energizante), respectarea orelor de somn, evitarea expunerii prelungite la calculator sau televizor (mai ales evitarea imaginilor în succesiune rapidă: jocuri video, filme de acțiune), evitarea oricărei activități care în condiție de criză ar putea pune în pericol viața pacientului sau a anturajului (lucru cu utilaje, cu electricitate, foc, condusul autovehiculelor).
Tratamentul de baza al epilepsiei constă în administrarea de medicație antiepileptică. Medicamentația este stabilită de neurolog. Există numeroase clase de medicație antiepileptică care se administrează în funcție de tipul de crize și răspunsul la tratament. În optimizarea tratamentului este importantă monitorizarea EEG. De asemenea, există și alte opțiuni utile în tratamentul epilepsiei, cum ar fi stimularea vagală sau tratament chirurgical, soluții terapeutice aplicabile pacienților neresponsivi la tratamentul medicamentos.
Nici un comentariu